convingător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. –
Convinge +
suf. -ător.convingător (Dicționar de neologisme, 1986)CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care convinge, concludent. [<
convinge +
-(ă)tor].
convingător (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONVINGĂTÓR, -OÁRE adj. care convinge; edificator. (< convinge + -/ă/tor)
convingător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)convingătór adj. m.,
pl. convingătóri; f. sg. și
pl. convingătoáreconvingător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)convingător a. propriu a convinge.
convingător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge; concludent. —
Convinge +
suf. -ător.