conviețuitor - explicat in DEX

conviețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] – Conviețui + suf. -tor.

conviețuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conviețuitór (-vie-) adj. m., pl. conviețuitóri; f. sg. și pl. conviețuitoáre

conviețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [Pr.: -țu-i-] — Conviețui + suf. -tor.