conviețui - explicat in DEX

conviețui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a coabita. – Con¹- + viețui (după lat. convivere)

conviețui (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVIÉȚUI vb. IV intr. A trăi împreună, în același loc cu cineva. [Pron. -vie-. / după lat. convivere, germ. zusammenleben].

conviețui (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere)

conviețui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conviețuí (a ~) (-vie-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conviețuiésc, imperf. 3 sg. conviețuiá; conj. prez. 3 să conviețuiáscă

conviețui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVIEȚUÍ, conviețuiesc, vb. IV. Intranz. A trăi împreună în același loc cu cineva; a coabita. — Con¹- + viețui (după lat. convivere).

conviețuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conviețuì v. a trăi împreună.