conviețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [
Pr.:
-țu-i-] –
Conviețui +
suf. -tor.conviețuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conviețuitór (-vie-) adj. m.,
pl. conviețuitóri; f. sg. și
pl. conviețuitoáreconviețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONVIEȚUITÓR, -OÁRE, conviețuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăiește în același loc cu altcineva. [
Pr.:
-țu-i-]
— Conviețui +
suf. -tor.