convalescent - explicat in DEX

convalescent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. – Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.

convalescent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVALESCÉNT, -Ă s.m. și f. Bolnav în convalescență, pe cale de a se însănătoși. [< fr. convalescent, cf. lat. convalescens].

convalescent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVALESCÉNT, -Ă s. m. f. bolnav în convalescență. (< fr. convalescent, lat. convalescens)

convalescent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*convalescént, -ă adj. și s. (lat. convaléscens, -éntis, d. valéscere, a prinde putere. V. valid, valoare).

convalescent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convalescént adj. m., s. m., pl. convalescénți; adj. f., s. f. convalescéntă, pl. convalescénte

convalescent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convalescent a. care se scoală dintr’o boală.

convalescent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVALESCÉNT, -Ă, convalescenți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în convalescență, pe cale de însănătoșire. — Din fr. convalescent, lat. convalescens, -ntis.