conurbație - explicat in DEX

conurbație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONURBÁȚIE s. f. Formă complexă de așezare umană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici. – Din fr. conurbation.

conurbație (Dicționar de neologisme, 1986)
CONURBÁȚIE s.f. (Liv.) Aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe vecine. [Gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraș].

conurbație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONURBÁȚIE s. f. aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe satelit. (< fr. conurbation)

conurbație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!conurbáție (co-nur-, -ți-e/con-ur-) s. f., art. conurbáția (-ți-a), g.-d. conurbáții, art. conurbáției

conurbație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONURBÁȚIE s. f. Aglomerație urbană formată dintr-un oraș cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedre economic, administrativ și cultural, o serie de orașe învecinate mai mici. — Din fr. conurbation.