contrarecepție - explicat in DEX

contrarecepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra¹- + recepție (După fr. contre-réception).

contrarecepție (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRARECÉPȚIE s.f. Repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].

contrarecepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRARECÉPȚIE s. f. repetare parțială sau totală a operațiilor de recepție în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)

contrarecepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrarecépție (-ți-e) s. f., art. contrarecépția (-ți-a), g.-d. art. contrarecépției; pl. contrarecépții, art. contrarecépțiile (-ți-i-)

contrarecepție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. — Contra¹- + recepție (după fr. contre-réception).