contrapunct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAPÚNCT s. n. 1. Tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.
2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (
1). – Din
it. contrappunto, fr. contrepoint.contrapunct (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAPÚNCT s.n. 1. Prezența simultană a două sau mai multe melodii cu caracter independent. ♦ Melodie care se cântă concomitent cu tema într-o lucrare muzicală.
2. Tehnica de a compune muzică pe mai multe voci; (
p. ext.) arta de a compune melodii. ♦ Parte a muzicii care studiază acest fel de compoziție. [< it.
contrappunto, cf. fr.
contrepoint].
contrapunct (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAPÚNCT s. n. 1. prezența simultană a două sau mai multe melodii cu caracter independent. ◊ melodie care se cântă concomitent cu tema într-o lucrare muzicală. 2. tehnica de a compune muzică pe mai multe voci. ◊ disciplină muzicală care studiază acest gen de compoziție. (< it.
contrappunto, fr.
contrepoint)
contrapunct (Dicționaru limbii românești, 1939)*contrapúnct n., pl.
e (fr.
contrepoint).
Muz. Arta de a compune o bucată muzicală cu doŭă saŭ maĭ multe partide. Bucată muzicală compusă după regulele [!] contrapunctuluĭ.
contrapunct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrapúnct s. n.contrapunct (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contrapunct n.
1. arta de a compune muzica cu mai multe partide;
2. muzică compusă.
contrapunct (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAPÚNCT s. n. 1. Tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau a mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.
2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (
1). — Din
it. contrappunto, fr. contrepoint.