contrapropunere - explicat in DEX

contrapropunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. – Contra¹ + propunere (după fr. contreproposition).

contrapropunere (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAPROPÚNERE s.f. Propunere făcută în opoziție cu altă propunere. [< contra- + propunere, după fr. contre-proposition].

contrapropunere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAPROPÚNERE s. f. propunere în opoziție cu alta. (după fr. contre-proposition)

contrapropunere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrapropúnere f. (după fr. contre-proposition). Propunere contrară alteĭa.

contrapropunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrapropúnere (-tra-pro-) s. f., g.-d. art. contrapropúnerii; pl. contrapropúneri

contrapropunere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contrapropunere f. propunere opusă alteia.

contrapropunere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAPROPÚNERE, contrapropuneri, s. f. Propunere opusă altei propuneri. — Contra¹- + propunere (după fr. contreproposition).