contramarcă - explicat in DEX

contramarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. – Din fr. contremarque.

contramarcă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAMÁRCĂ s.f. Parte dintr-un bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului ca dovadă a dreptului său de a-și ocupa locul respectiv. [Pl. -mărci. / cf. fr. contremarque].

contramarcă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAMÁRCĂ s. f. 1. parte a unui bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului. ◊ (p. ext.) semn distinctiv remis la o escală călătorilor în tranzit. 2. bilet justificativ remis fiecărei persoane care participă la o călătorie în grup pentru a-i permite accesul în mijlocul de transport. (< fr. contremarque)

contramarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contramárcă f., pl. ărcĭ (fr. contre-marque). A doŭa marcă pusă unuĭ pachet de marfă saŭ alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca să poată intra ĭar) celor care ĭese [!] pe cîte-va momente.

contramarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contramárcă s. f., g.-d. art. contramắrcii; pl. contramắrci

contramarcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contramarcă f. bilet dat de controlorii unui teatru celor ce ies momentan din sală cu intențiunea de a reintra.

contramarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAMÁRCĂ, contramărci, s. f. Parte a unui bilet de spectacol care rămâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv. — Din fr. contremarque.