contramarș - explicat in DEX

contramarș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAMÁRȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. – Din fr. contremarche.

contramarș (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAMÁRȘ s.n. Marș al unei armate făcut în sens contrar celui în care s-a mers la început. [Cf. fr. contremarche].

contramarș (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAMÁRȘ s. n. 1. marș al unei armate în sens contrar celui în care s-a mers la început. 2. manevră reciprocă a două (grupuri de) nave care se deplasează pe drumuri paralele și de sens contrar. (< fr. contremarche)

contramarș (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contramárș n., pl. urĭ (fr. contre-marche). Arm. Marș militar în direcțiune opusă orĭ contrar altuĭ marș făcut orĭ proĭectat. Evoluțiunea uneĭ coloane care-șĭ schimbă frontu orĭ a unuĭ bastiment care-șĭ schimbă direcțiunea.

contramarș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contramárș s. n., pl. contramárșuri

contramarș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contramarș n. marșul unei armate opus celuia ce părea că voiește a face.

contramarș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAMÁRȘ, contramarșuri, s. n. Marșul pe care îl execută o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care-și schimbă frontul. — Din fr. contremarche.