contrafacere - explicat in DEX

contrafacere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. – V. contraface.

contrafacere (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAFÁCERE s.f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; fals. [< contraface].

contrafacere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrafácere saŭ contrafacțiúne f. (al doĭlea după lat. fáctio, -ónis, facere; fr. contrefaction). Rar. Imitațiune, falsificare. – Și -ácție.

contrafacere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrafácere s. f., g-.d. art. contrafácerii; pl. contrafáceri

contrafacere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contrafacere f. 1. fapta de a contraface sau imita efecte publice, monede; 2. reproducere sau imitare frauduloasă a unei producțiuni sau opere străine; 3. falsificarea unei scrisori, a unei semnături.

contrafacere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAFÁCERE, contrafaceri, s. f. Acțiunea de a contraface și rezultatul ei; reproducere frauduloasă, falsificare. — V. contraface.