contraface - explicat in DEX

contraface (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. – Contra¹- + face (după fr. contrefaire).

contraface (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAFÁCE vb. III. tr. A reproduce (un act, un document) în scopuri frauduloase prin imitație; a falsifica. [P.i. contrafác. / < contra- + face, după fr. contrefaire].

contraface (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
contrafáce (contrafác, contrafăcút), vb. – A falsifica, a imita. De la face, după modelul fr. contrefaire.

contraface (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAFÁCE vb. tr. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica. (după fr. contrefaire)

contraface (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrafáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrafác, 1 pl. contrafácem, 2 pl. contrafáceți; imper. contrafă, neg. nu contrafáce; part. contrafăcút

contraface (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contraface v. 1. a reproduce prin imitațiune; 2. a preface cu tot dinadinsul: a contraface semnătura.

contraface (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAFÁCE, contrafác, vb. III. Tranz. A reproduce un document, un obiect, un preparat original în scop fraudulos, dându-l drept autentic; a falsifica. — Contra¹- + face (după fr. contrefaire).