contractură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRACTÚRĂ, contracturi, s. f. Contracție musculară involuntară și persistentă; rigiditate musculară. – Din
fr. contracture.contractură (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRACTÚRĂ s.f. Contracție involuntară, rigiditate, înțepenire a unui mușchi. [< fr.
contracture].
contractură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRACTÚRĂ s. f. contracție musculară persistentă, involuntară, însoțită de rigiditate. (< fr.
contracture, lat.
contractura)
contractură (Dicționaru limbii românești, 1939)*contractúră f., pl.
ĭ (lat.
contractura).
Arh. Strîngerea părțiĭ de sus a uneĭ coloane.
contractură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contractúră s. f.,
g.-d. art. contractúrii; pl. contractúricontractură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRACTÚRĂ, contracturi, s. f. Contracție musculară involuntară și persistentă; rigiditate musculară. — Din
fr. contracture.