contracurent - explicat in DEX

contracurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide. – Din fr. contre-courant.

contracurent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRACURÉNT s.n. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru realizarea unui schimb de căldură sau de substanțe între ele. [După fr. contre-courant].

contracurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRACURÉNT s. m. curent de apă, de aer etc. care se deplasează în sens opus. (< fr. contre-courant)

contracurent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contracurént n. (fr. contre-courant). Curent contrar. V. anafor.

contracurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contracurént s. m., pl. contracurénți

contracurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRACURÉNT, contracurenți, s. m. 1. Curgere în sensuri opuse a două fluide în contact, pentru a se înlesni o interacțiune de natură fizică sau chimică între ele. 2. Curent marin format prin înlocuirea maselor de ape deplasate de vânturile regulate cu ape din adâncime. — Din fr. contre-courant.