contraalizeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAALIZÉU, contraalizee, s. n. Vânt regulat care circulă deasupra alizeelor în sens contrar. [
Pr.:
-tra-a-] – Din
fr. contre-alizé.contraalizeu (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAALIZÉU s.n. Vânt regulat, contrar alizeului, format dintr-un curent de aer superior. [După fr.
contre-alizé].
contraalizeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contraalizéu s. n.,
art. contraalizéul; pl. contraalizéecontraalizeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAALIZÉU, contraalizee, s. n. Vânt regulat care circulă deasupra alizeelor în sens contrar. — Din
fr. contre-alizé.