contorizare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONTORIZÁRE,contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. – V. contoriza.
contorizare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *contorizáre s. f., g.-d. art. contorizắrii; pl. contorizắri
contorizare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONTORIZÁRE,contorizări, s. f. Acțiunea de a contoriza și rezultatul ei. — V. contoriza.