consistorial - explicat in DEX

consistorial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSISTORIÁL, -Ă, consistoriali, -e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. consistorial.

consistorial (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSISTORIÁL, -Ă adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pron. -ri-al. / < fr. consistorial, cf. lat. consistorianus].

consistorial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSISTORIÁL, -Ă adj. de consistoriu. (< fr. consistorial)

consistorial (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consistoriál, -ă adj. (d. consistoriŭ; fr. -orial). Al consistoriului: judecată consistorială.

consistorial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consistoriál (-ri-al) adj. m., pl. consistoriáli; f. consistoriálă, pl. consistoriále

consistorial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consistorial a. privitor la consistoriu.

consistorial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSISTORIÁL, -Ă, consistoriali, -e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pr.: -ri-al] — Din fr. consistorial.