consistometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din
fr. consistomètre.consistometru (Dicționar de neologisme, 1986)CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr.
consistomètre].
consistometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenței materialelor. (< fr.
consistomètre)
consistometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consistométru (-me-tru) s. n.,
art. consistométrul; pl. consistométreconsistometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. — Din
fr. consistomètre.