conservativ - explicat in DEX

conservativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSERVATÍV, -Ă, conservativi, e, adj. 1. (Rar) Conservator². 2. (Fiz.; despre câmpuri de forță) În care se conservă energie. – Din fr. conservatif.

conservativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSERVATÍV¹, -Ă adj. Conservant. ♦ (Fiz.; despre câmpuri de forțe) În care se conservă energia. [< fr. conservatif].

conservativ (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSERVATÍV², -Ă adj. (Rar) Conservator. [< germ. konservativ].

conservativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSERVATÍV¹, -Ă adj. conservant. ◊ (fiz.; despre câmpuri de forțe) în care se conservă energia. (< fr. conservatif)

conservativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSERVATÍV², -Ă adj. conservator. (< germ. konservativ)

conservativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conservatív adj. m., pl. conservatívi; f. conservatívă, pl. conservatíve

conservativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSERVATÍV, -Ă, conservativi, -e, adj. 1. (Rar) Conservator² (2). 2. (Fiz.; despre câmpuri de forță) În care se conservă energie. — Din fr. conservatif.