conimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONIMETRÍE s. f. Operație de determinare a numărului și a mărimii particulelor de praf din aer cu ajutorul conimetrului. – Din
fr. conimétrie.conimetrie (Dicționar de neologisme, 1986)CONIMETRÍE s.f. Metodă de determinare a prafului din atmosferă prin examen microscopic. [< fr.
conimétrie, cf. gr.
konis – praf,
metron – măsură].
conimetrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONIMETRÍE s. f. determinare a cantității de praf din atmosferă. (< fr.
conimétrie)
conimetrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conimetríe (-me-tri-) s. f.,
art. conimetría, g.-d. conimetríi, art. conimetríeiconimetrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONIMETRÍE s. f. Operație de determinare a cantității de praf din aer cu ajutorul conimetrului. — Din
fr. conimétrie.