conimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONIMÉTRU, conimetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se captează praful dintr-un anumit volum de aer și se fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat ulterior la microscop. – Din
fr. conimètre.conimetru (Dicționar de neologisme, 1986)CONIMÉTRU s.n. Aparat folosit pentru determinarea cantității de praf din atmosferă. [< fr.
conimètre].
conimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONIMÉTRU s. n. aparat folosit în conimetrie. (< fr.
conimètre)
conimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conimétru (-me-tru) s. n.,
art. conimétrul; pl. conimétreconimetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONIMÉTRU, conimetre, s. n. Aparat care captează praful dintr-un anumit volum de aer și-l fixează pe plăci de sticlă spre a fi examinat la microscop. — Din
fr. conimètre.