congregaționist - explicat in DEX

congregaționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONGREGAȚIONÍST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. congrégationniste.

congregaționist (Dicționar de neologisme, 1986)
CONGREGAȚIONÍST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații. [Pron. -ți-o-. / < fr. congrégationniste].

congregaționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONGREGAȚIONÍST, -Ă s. m. f. membru al unei congregații. (după fr. congréganiste)

congregaționist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*congregaționíst, -ă s. și adj. (d. lat. congregátio, -ónis, congregațiune). Care face parte dintr´o congregațiune, maĭ ales religioasă. – Răŭ zis congreganist (fr. congréganiste).

congregaționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
congregaționíst (-ți-o-) s. m., pl. congregaționíști

congregaționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONGREGAȚIONÍST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și f. Membru al unei congregații. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. congrégationniste.