congregație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică)
1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială.
2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase.
3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal.
4. Ședință de studiu a sinoadelor generale;
p. ext. adunare religioasă. – Din
fr. congrégation, lat. congregatio.