congregație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică)
1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială.
2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase.
3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal.
4. Ședință de studiu a sinoadelor generale;
p. ext. adunare religioasă. – Din
fr. congrégation, lat. congregatio.congregație (Dicționar de neologisme, 1986)CONGREGÁȚIE s.f. 1. Reuniune de călugări și călugărițe catolice aparținând aceluiași ordin religios.
2. Adunare de prelați însărcinată de papă cu examinarea unor anumite chestiuni, situații etc.
3. Departament în organizarea centrală a Vaticanului, condus de un cardinal.
4. Ședință a sinoadelor generale; (
p. ext.) adunare religioasă. [Gen.
-iei, var.
congregațiune s.f. / cf. fr.
congrégation, it.
congregazione, lat.
congregatio – reunire].
congregație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr.
congrégation, lat.
congregatio)
congregație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)congregáție (-ți-e) s. f.,
art. congregáția (-ți-a), g.-d. art. congregáției; pl. congregáții, art. congregáțiile (-ți-i-)congregație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În Biserica catolică)
1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială.
2. Confrerie alcătuită din clerici și din laici.
3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal.
4. Ședință de studiu a sinoadelor generale;
p. ext. adunare religioasă. — Din
fr. congrégation, lat. congregatio.