congregaționist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGREGAȚIONÍST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și
f. Membru al unei congregații. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. congrégationniste.congregaționist (Dicționar de neologisme, 1986)CONGREGAȚIONÍST, -Ă s.m. și f. Membru al unei congregații. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
congrégationniste].
congregaționist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGREGAȚIONÍST, -Ă s. m. f. membru al unei congregații. (după fr.
congréganiste)
congregaționist (Dicționaru limbii românești, 1939)*congregaționíst, -ă s. și adj. (d. lat.
congregátio, -ónis, congregațiune). Care face parte dintr´o congregațiune, maĭ ales religioasă. – Răŭ zis
congreganist (fr.
congréganiste).
congregaționist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)congregaționíst (-ți-o-) s. m.,
pl. congregaționíșticongregaționist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGREGAȚIONÍST, -Ă, congregaționiști, -ste, s. m. și
f. Membru al unei congregații. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
fr. congrégationniste.