conglomerație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. Conglomerat. [
Var.:
conglomerațiúne s. f.] – Din
lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.conglomerație (Dicționar de neologisme, 1986)CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (
1). [Gen.
-iei, var.
conglomerațiune s.f. / cf. lat.
conglomeratio, fr.
conglomération].
conglomerație (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGLOMERÁȚIE s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat.
conglomeratio, fr.
conglomération)
conglomerație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conglomeráție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. conglomeráția (-ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (-ți-i-)conglomerație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. (Rar) Conglomerat. [
Var.:
conglomerațiúne s. f.] —
Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération.