conglomerare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de
a (se) conglomera și rezultatul ei. –
V. conglomera.conglomerare (Dicționar de neologisme, 1986)CONGLOMERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) conglomera și rezultatul ei; conglomerație. [<
conglomera].
conglomerare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conglomeráre s. f.,
g.-d. art. conglomerắrii; pl. conglomerắriconglomerare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGLOMERÁRE, conglomerări, s. f. Acțiunea de
a (se) conglomera și rezultatul ei. —
V. conglomera.