conglomera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. – Din
fr. conglomérer, lat. conglomerare.conglomera (Dicționar de neologisme, 1986)CONGLOMERÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. [< fr.
conglomérer, lat.
conglomerare – a îngrămădi].
conglomera (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONGLOMERÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. (< fr.
conglomérer, lat.
conglomerare)
conglomera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conglomerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
conglomereázăconglomera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONGLOMERÁ, conglomerez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) uni, a (se) îngrămădi într-o masă unică. — Din
fr. conglomérer, lat. conglomerare.