conglobație (Dicționar de neologisme, 1986)
CONGLOBÁȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].
conglobație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONGLOBÁȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)