conforma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFORMÁ, conformez, vb. I.
Refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. – Din
fr. conformer, lat. conformare.conforma (Dicționar de neologisme, 1986)CONFORMÁ vb. I. refl. 1. A se potrivi cu..., a se pune de acord cu..., a se adapta la...
2. A se supune (unei legi, unui ordin etc.). [< fr.
conformer, cf. it., lat.
conformare].
conforma (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFORMÁ vb. refl. 1. a se pune de acord (cu), a se adapta (la). 2. a se supune unui ordin, unei legi etc. (< fr.
conformer, lat.
conformare)
conforma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!conformá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se conformeázăconformà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)conformà v.
1. a face conform;
2. a se supune.
conforma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFORMÁ, conformez, vb. I.
Refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. — Din
fr. conformer, lat. conformare.