confluent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj.,
s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [
Pr.:
-flu-ent] – Din
fr. confluent, lat. confluens, -ntis.confluent (Dicționar de neologisme, 1986)CONFLUÉNT, -Ă adj. (
Despre ape) Care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu etc.) mai mare. ♦ (
Despre vase sanguine) Care se unesc. [Pron.
-flu-ent. / < fr.
confluent, it.
confluente, cf. lat.
confluens].
confluent (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFLUÉNT, -Ă adj. 1. (despre ape) care se împreunează, formând o apă (râu, fluviu) mai mare. 2. (despre vase sangvine, organe) care se unesc. 3. (fig.) care tinde spre un țel comun. (< fr.
confluent, lat.
confluens)
confluent (Dicționaru limbii românești, 1939)*confluént, -ă adj. (lat.
cónfluens, -éntis. V.
a- și
in-fluent, fluid, flux). Care curge împreună cu altu:
rîŭ confluent.confluent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confluént1 (-flu-ent) adj. m.,
pl. confluénți; f. confluéntă, pl. confluénteconfluent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)confluént2 (-flu-ent) s. m.,
pl. confluénțiconfluent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFLUÉNT, -Ă, confluenți, -te, adj.,
s. m. (Curs de apă) care se unește cu un alt curs de apă, formând un râu mai mare. [
Pr.:
-flu-ent] — Din
fr. confluent, lat. confluens, -ntis.