confinii (Dicționar de neologisme, 1986)CONFÍNII s.n. pl. (
Liv.) Limite, granițe ale unei țări. [Cf. lat.
confines, fr.
confins].
confinii (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFÍNII s. n. pl. limite, granițe ale unei țări. (< lat.
confines, fr.
confins)
confinii (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CONFÍNII s. f. pl. (Franțuzism
înv.) Granițe, hotare. –
Fr. confins (
lat. lit. confinia).
confinii (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)confinii n. pl. extremitățile, limitele unei țări, ale unui teritoriu.
confiniĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*confíniĭ n. pl. (fr.
confins, it.
confíni, d. lat.
confinium, pl.
-nia, hotar, d.
con-, împreună, și
finis, hotar, fine. V.
fine).
Rar. Hotar, frontieră.