configurativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFIGURATÍV, -Ă, configurativi, -e, adj. De configurație; configurațional. – Din
fr. configuratif, engl. configurative.configurativ (Dicționar de neologisme, 1986)CONFIGURATÍV, -Ă adj. Referitor la configurație; configurațional. [Cf. fr.
configuratif, it.
configurativo].
configurativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFIGURATÍV, -Ă adj. referitor la configurație; configurațional. (< fr.
configuratif, engl.
configurative)
configurativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFIGURATÍV, -Ă, configurativi, -e, adj. De configurație; configurațional. – Din
fr. configuratif, engl. configurative.