confete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFÉTE s. f. pl. v. confeti.confete (Dicționar de neologisme, 1986)CONFÉTE s.f. pl. v.
confeti.
confete (Dicționaru limbii românești, 1939)*conféte n. pl. (d. it.
confetti, cofeturĭ, fiind-că, la început, se arunca cu cofeturĭ micĭ ca alicele, apoĭ cu cofeturĭ de gips, ĭar azi cu bucățele de hîrtie). Bucățele de hîrtie (discurĭ de 5-6 mm.) pe care și le aruncă oameniĭ uniĭ în alțiĭ la sărbările [!] carnavaluluĭ. (La Paris, nebunia mulțimiĭ e așa de mare, în cît, pe marile bulevarde, la
Marțea Grasă și
Mercurea [!] Cenușiĭ, se formează adevărate troĭene de confete).
confete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFÉTE s. f. pl. v. confetti.