confesor - explicat in DEX

confesor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.

confesor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor].

confesor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor)

confesor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut [!] care ascultă o mărturisire, duhovnic.

confesor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
confesór s. m., pl. confesóri

confesor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
confesor m. duhovnic.

confesor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. — Din fr. confesseur, lat. confessor.