confesiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (
Livr.) De confesiune. – Din
confesa.confesiv (Dicționar de neologisme, 1986)CONFESÍV, -Ă adj. (
Liv.) Cu caracter de confesiune. [<
confes(iune) +
-iv].
confesiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv)
confesiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*confesív adj. m.,
pl. confesívi; f. confesívă, pl. confesíveconfesiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. De confesiune. — Din
confesa.