condrom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONDRÓM, condroame, s. n. Tumoare benignă cartilaginoasă. – Din
fr. condrome.condrom (Dicționar de neologisme, 1986)CONDRÓM s.n. (
Med.) Tumoare benignă a țesutului cartilaginos. [Pl.
-oame. / < fr.
chondrome, cf. gr.
chondros – cartilaj].
condrom (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONDRÓM s. n. tumoare benignă a țesutului cartilaginos. (< fr.
chondrome)
condrom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)condróm s. n.,
pl. condroámecondrom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONDRÓM, condroame, s. n. Tumoare benignă cartilaginoasă. — Din
fr. condrome.