concorda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCORDÁ, pers. 3
concórdă, vb. I.
Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din
fr. concorder, lat. concordare.concorda (Dicționar de neologisme, 1986)CONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it.
concordare, cf. fr.
concorder].
concorda (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr.
concorder, lat.
concordare)
concorda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concordá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
concórdăconcordà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)concordà v. a fi în acord, a se corespunde:
aceste mărturii nu concoardă.concorda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCORDÁ, pers. 3
concórdă, vb. I.
Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. — Din
fr. concorder, lat. concordare.