concomitent - explicat in DEX

concomitent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adj. Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant.

concomitent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adv. În același timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans].

concomitent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans)

concomitent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concomitént adj. m., pl. concomiténți; f. concomiténtă, pl. concomiténte

concomitent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adj. Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. — Din fr. concomitant.