concorda - explicat in DEX

concorda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCORDÁ, pers. 3 concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.

concorda (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCORDÁ vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].

concorda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCORDÁ vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)

concorda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concordá (a ~) vb., ind. prez. 3 concórdă

concordà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concordà v. a fi în acord, a se corespunde: aceste mărturii nu concoardă.

concorda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCORDÁ, pers. 3 concórdă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. — Din fr. concorder, lat. concordare.