concludent - explicat in DEX

concludent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.

concludent (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].

concludent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCLUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)

concludent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent.

concludent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concludént adj. m., pl. concludénți; f. concludéntă, pl. concludénte

concludent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ (Log.) Pe baza căruia se poate trage o concluzie. — Din lat. concludens, -ntis.