conchistă - explicat in DEX

conchistă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.

conchistă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCHÍSTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista].

conchistă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCHÍSTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista)

conchistă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
conchístă (conchíste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr.

conchistă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conchístă, V. conchetă.

conchistă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conchístă (rar) s. f., g.-d. art. conchístei; pl. conchíste

conchistă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conchistă f. cucerire: despotismul este sufletul conchistei BĂLC.

conchistă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCHÍSTĂ, conchiste, s. f. (Rar) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. — Din it. conquista.