conchetă - explicat in DEX

conchetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din fr. conquête.

conchetă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête].

conchetă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista).

conchetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conchétă (înv.) s. f., g.-d. art. conchétei; pl. conchéte

conchetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Înv.) Cucerire. — Din fr. conquête.