concherant - explicat in DEX

concherant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant.

concherant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCHERÁNT, -Ă adj. (rar) cuceritor. (<fr. conquérant)

concherant (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCHERÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cuceritor. [< fr. conquérant].

concherant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
concheránt (înv.) adj. m., pl. concheránți; f. concherántă, pl. concheránte

concherant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Înv.) Cuceritor. — Din fr. conquérant.