conchide - explicat in DEX

conchide (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide).

conchide (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONCHÍDE vb. tr., intr. a trage o concluzie; a conclude. (după lat. concludere)

conchide (Dicționar de neologisme, 1986)
CONCHÍDE vb. III. tr., intr. A trage o concluzie, a conclude; a încheia. [P.i. conchíd, 3 -de, perf.s. -isei, conj. -dă, ger. -izând. [< lat. concludere, după închide].

conchide (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
conchíde (-d, -ís), vb. – A trage o concluzie, a încheia. Lat. concludere (sec. XIX), modificat ca includere › închide. – Der. concluzie, s. f. din fr.; concludent, adj., din lat. concludens; conclusiv, adj. din fr.

conchide (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
conchíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conchíd; conj. prez. 3 să conchídă; ger. conchizấnd; part. conchís

conchide (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
conchide v. 1. a încheia definitiv, a termina (o cuvântare sau povestire); 2. a trage o consecvență; 3. a fi de părere, a se pronunța pentru: advocatul conchise pentru pedeapsa cu moarte.

conchide (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] — Din lat. concludere (după închide).