conchetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Franțuzism) Cucerire. – Din
fr. conquête.conchetă (Dicționar de neologisme, 1986)CONCHÉTĂ s.f. (
Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr.
conquête].
conchetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*conchétă f., pl.
e (fr.
conquête. V.
chetă, cer).
Fam. Cucerire (în amor). – Și
conchistă, pl.
e (it.
conquista).
conchetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)conchétă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. conchétei; pl. conchéteconchetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (
Înv.) Cucerire. — Din
fr. conquête.