concă - explicat in DEX

concă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. – Din fr. conque.

concă (Dicționar de neologisme, 1986)
CÓNCĂ s.f. 1. Mare cochilie concavă. ♦ (Anat.) Excavație profundă a pavilionului urechii. 2. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă. [< lat., it. conca].

concă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÓNCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavație profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque)

concă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cóncă f., pl. e și ĭ (lat. concha, d. vgr. kónhe, scoĭcă). Anat. Cavitatea urechiĭ.

concă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóncă s. f., g.-d. art. cóncii

concă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
concă f. 1. mare scoică concavă; 2. Anat. cavitatea urechii.

concă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓNCĂ s. f. (Arhit.) Acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă deasupra absidei altarului. — Din fr. conque.