concasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONCASÁ, concasez, vb. I.
Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. – Din
fr. concasser.concasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONCASÁ vb. tr. a sfărâma un material solid, a fărâmița. (<fr.
concasser, lat.
conquassare)
concasa (Dicționar de neologisme, 1986)CONCASÁ vb. I. tr. A sfărâma un material solid, a fărâmița. [< fr.
concasser].
concasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)concasá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
concaseázăconcasa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONCASÁ, concasez, vb. I.
Tranz. A sfărâma un material solid în bucăți mici cu ajutorul concasorului. — Din
fr. concasser.