conbrio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CON BRÍO loc. adv. (
Muz.; indică modul de execuție) Cu vervă, cu însuflețire. –
Loc. it.conbrio (Dicționar de neologisme, 1986)CON BRÍO loc.adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Cu strălucire. [< it.
con brio].
conbrio (Marele dicționar de neologisme, 2000)CON BRÍO loc. adv. (muz.) cu vervă, cu însuflețire. (<it.
con brio)
conbrio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)con brío (
it.)
loc. adv.conbrio (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CON BRÍO loc. adv. (
Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. –
Loc. it.